ganduri,ganduri...de as putea sa imi astern pe hartie toate gandurile,as contribui la incalzirea globala,prea multi copaci taiati pt a face hartie suficienta incat sa imi cuprinda toate gandurile.unele ganduri nici eu nu le stiu desi le gandesc,dar ma gandesc acum oare la cate ma gandesc si iata ca scriu fara sa ma gandesc,pur si simplu,tastez.o insiruire de taste ce asezate intr-o anumita ordine pot dezvalui mistere sau nu,pot provoca,instiga,captiva...sau nu.puterea cuvintelor m-a captivat mereu.cum pot simple cuvinte sa schimbe destine,situatii,sa curme vieti,sau sa salveze ,de ce nu.cati dintre cei ce aud cuvantul "ajutor!" sar in ajutorul celui ce striga,uneori oamenii devin muti,dar si atunci transmit semnale ce pot fi intelese fara a folosi alfabetul,e de ajuns o privire,o privire atat de expresiva incat sa spuna mai mult decat o mie de cuvinte,dar ce spun eu o mie de cuvinte,ce poate insemna asta?cine a numarat vreodata cuvant cu cuvant dintr-o carte oarecare o mie de cuvinte?si totusi aceasta expresie exista,poate avea alt inteles,deci insusi cuvintele asezate intr-o anumita oridine au alte si alte intelesuri.nu ma astept sa ma intelegeti,e de ajuns ca incerc sa ma inteleg ,dar oare reusesc?ma recunosc cand ma uit in oglinda,m-am privit de treizeci de ani,dimineata dupa dimineata,timpul a trecut,eu am crescut in ochii mei,am privit copil fiind in oglinda si m-am vazut ,acum ma vad iar ,desi sunt tot eu nu mai am aceeasi fata,m-a transform zi dupa zi,din copil in adolescent,adult...e o intreaga metamorfoza,ma transform in ceva ce am fost poate inainte de a ma naste,ma transform in nimic...ce eram inainte de a fi?multi ar spune,un spermatozoid,dar daca ma gandesc mult inainte de asta?nu eram nimic.ce voi fi dupa ce nu voi mai fi?multi pot spune,un cadavru,o mumie...si cand cadavrul se descompune?nimic...dintr-un nimic devin un nimic.oare nimic sa nu conteze ca un om fie chiar si mic,un om printre alte miliarde,s-a nascut din nimic pt a trai fara sa realizeze ca nimic din ceea ce face nu poate schimba cursul firesc al lucrurilor,ca dupa un timp tot nimic devine,ca apoi din nimic sa apara un alt om pt a deveni la randul sau un nimic si ciclul continua ca un perpetuum mobile ce noi numim viata.ne nastem,traim si murim,cat de mult putem simplifica viata,in cateva cuvinte,dar viata e mai mult decat atat vor spune unii.de acord,dar ce e viata?care e rostul vietii?ne nastem cu un scop?oare merita sa cautam un scop,sau e totul in zadar si cautand sa te luminezi,nu faci decat sa te afunzi si mai mult in intuneric...sunt multe intrebari fara raspuns,dar sunt raspunsuri fara intrebari?...m-am hotarat nu mai scriu nimic,dar iar imi vine un gand,daca nu va citi nimeni ce am scris,oare sa insemne asta ca nu am scris nimic?...nimic,nimic,nimic...